Tottenham Hotspur FC

club de fotbal englez
(Redirecționat de la Tottenham Hotspur F.C.)
Tottenham Hotspur
Informații generale
Nume completTottenham Hotspur Football Club
PoreclăSpurs
Lilywhites
Data fondării (142 de ani)
StadionTottenham Hotspur Stadium,
Tottenham, Londra
(62.303[1] de locuri)
CampionatPremier League
ProprietarRegatul Unit ENIC International Ltd.
PreședinteAnglia Daniel Levy
AntrenorAnge Postecoglou[2]  Modificați la Wikidata
Prezență online
www.tottenhamhotspur.com
Palmares
NaționalCampionatul Angliei (2)
Cupa Angliei (8)
Cupa Ligii Angliei (4)
Supercupa Angliei (7)
InternaționalCupa UEFA (2)
Cupa Cupelor UEFA (1)
Echipament
Acasă
Deplasare
Alternativ

Tottenham Hotspur Football Club, cunoscut și ca Spurs, este un club de fotbal englez din Tottenham, Londra, care evoluează în Premier League. Clubul este deținut de ENIC Group și îl are ca președinte pe Daniel Levy. Emblema clubului este un cocoș care stă pe o minge de fotbal. Deviza clubului este "To dare is to do" (în latină "Audere est facere"). Clubul are o rivalitate de lungă durată cu vecinii din nordul Londrei, Arsenal, disputând derby-ul nordului Londrei.

De la geneză la primul titlu de campioană

modificare

În 1882 Hotspur Football Club a fost creat de un grup de tineri de la o școală locală de gramatică și de Clubul de Cricket Hotspur. Se crede că numele de Hotspur este asociat cu Sir Henry Percy (Sir Harry Hotspur) care a trăit în acastă locație în secolul al XIV-lea. Mai târziu clubul și-a schimbat denumirea în Tottenham Hotspur pentru a se diferenția de alt club: London Hotspur.

La început Hotspur juca în echipamente de culoare albastră. Apoi culorile au variat de la albastru deschis cu alb, la tricouri de culoare roșie cu șorturi albastre, la ciocolatiu și auriu. În sezonul 1899-1900 culorile echipamentului s-au definitivat la tricouri albe și șorturi albastre/bleu, ca un tribut plătit clubului Preston North End, cel mai puternic club de fotbal al momentului în campionatul englez.

În 1888 Tottenham și-a mutat meciurile de acasă din câmpia River Lee în Parcul Northumberland, unde clubul a putut taxa spectatorii. Clubul a devenit profesionist chiar înainte de ziua de Crăciun din anul 1895, iar în anul 1896 a fost primit în Southern League (Liga de Sud) atrăgând circa 15,000 de spectatori la fiecare meci disputat acasă. În 1898, Charles Roberts devine președinte, ocupând această funcție până în anul 1943.

În 1899 Spurs a făcut ultima schimbare de stadion, mutându-se într-o fostă grădină a unei piețe din High Road, Cartierul Tottenham. În timp, stadionul a adoptat numele unui târg local, White Hart Lane. Mutarea s-a dovedit de succes pentru că în 1900 Tottenham câștigă Shoutern League (Liga de Sud), iar anul următor triumfând și în FA Cup (Cupa Angliei) devenind prima echipă din afara primei ligi care câștigă această competiție.

Tottenham a fost admisă în Second Division of the Football League (Liga a doua) pentru sezonul 1908-1909, reușind promovarea în First Division (Prima Ligă) ocupând locul 2. Rezultatele clubului între anul 1910 și Primul Război Mondial sunt slabe, în sezonul 1914-1915 când competiția a fost suspendată, Tottehnham fiind la subsolul clasamentului.

În anul 1919, Arsenal Londra – care ocupase doar locul 5 în a doua ligă – a fost admisă în prima ligă în locul lui Spurs. În sezonul 1919-1920 Tottenham câștigă liga a doua engleză și anul viitor, pe 13 aprilie, 1921, Spurs câștigă pentru a doua oară FA Cup (Cupa Angliei), învingând în finală pe Wolves cu scorul de 1-0.

În 1949 Arthur Rowe a devenit manager, acesta dezvoltând stilul tactic de joc push and run (lit: apasă și fugi). Acest stil însemna să pasezi mingea repede unui coechipier fugind apoi pe lângă fundașul de marcaj pentru a primi pasa returnată (practic un '1-2' clasic cu a doua pasă lungă). În 1951 Tottenham câștigă First Division Championship (Prima Ligă) devenind prima echipă care a câștigat a doua și prima ligă în sezoane succesive. Printre cei mai importanți jucători au fost Alf Ramsey, Ronnie Burgess, Ted Ditchburn, Len Duquemin, Sonny Walters sau Bill Nicholson.

Deceniile 1960 și 1970

modificare

Bill Nicholsen s-a angajat la Tottenham Hotspur în 1936 ca ucenic. În următorii 68 de ani a servit clubul în toate sectoarele, de la om de serviciu la președinte. La primul său meci ca manager, la 11 octombrie 1958, Tottenham a învins pe Everton cu 10-4. A fost scorul record în acel moment pentru club și un semn al lucrurilor ce aveau să urmeze. Nicholsen a condus echipa Tottenham către succese majore în 3 ani la rând la începutul anilor '60: "dubla" din 1960, FA Cup (Cupa Angliei) și o semi-finală a Cupei Europei în 1962 și Cupa Cupelor în 1963. Jucătorii importanți ai acestei perioade au fost: Danny Blanchflower, John White, Dave Mackay, Cliff Jones și Jimmy Greaves.

După 1964, echipa a început să se dezintegreze din cauza vârstei, a accidentărilor și a transferurilor. Nicholson a reconstruit o a doua echipă de succes cu "importuri" ca Alan Gilzean, Mike England, Alan Mullery, Terry Venables, Joe Kinnear și Cyril Knowles. În 1967 au bătut pe Chelsea în finala FA Cup și au terminat campionatul pe poziția a treia.

Nicholson a câștigat și Cupa Ligii (1971 și 1973) și Cupa UEFA în 1972, înainte să demisioneze la startul sezonului 1974-1975, din cauza începutului dezastruos de sezon și pentru că s-a simțit dezgustat fața de manifestările huliganice ale suporterilor din Rotterdam la finala Cupei UEFA.

Nicholson a câștigat 8 trofee majore în cei 16 ani de activitate, această perioadă fiind fără îndoială cea mai glorioasă din istoria clubului.

Tottenham a retrogradat din prima ligă la sfârșitul sezonului 1976-1977, după 27 de ani de performanță de top. Acest lucru a fost urmat imediat de vânzarea internaționalului nord-irlandez Pat Jennings rivalilor de la Arsenal Londra, o mutare care i-a șocat pe fani și care s-a dovedit a fi o eroare. Jennings a mai jucat 8 ani la cel mai înalt nivel pentru Arsenal Londra, în timp ce lui Spurs i-a luat până în 1981 să găsească un portar de clasă, în persoana lui Ray Clemence de la Liverpool.

Înlocuitorul lui Nicholson, Danny Burkinshaw a promovat chiar în primul sezon ca manager. În vara anului 1978 Burkinshaw a șocat lumea fotbalistică aducând la Tottenham două "vedete" ale cupei mondiale, argentinienii Osvald Ardiles și Ricardo Villa, asemenea transferuri fiind nemaivăzute la acea dată în fotbalul britanic.

Deceniul 1980

modificare

Abia în 1981 Burkinshaw a fost răsplatit cu un trofeu, FA Cup (Cupa Angliei) învingând pe Manchester City cu 3-2 într-o rejucare, meci în care Ricardo Villa a înscris un gol memorabil.

Tottenham și-a păstrat trofeul și în anul următor, învingând tot într-o rejucare pe QPR. În acel sezon echipa s-a bătut pe patru planuri, însă la finalul sezonului a trebuit să se mulțumească cu poziția a patra în campionat, primul loc fiind ocupat de Liverpool. În Cupa Ligii a ajuns în finală fiind egalată în ultimele 3 minute de același Liverpool și fiind înfrântă în prelungiri. În Cupa Cupelor Europene Tottenham a pierdut în fața Barcelonei la un singur gol (1-1 pe White Hart Lane și 0-1 în Spania).

În 1982 clubul a fost cumpărat de latifundiarul Irving Scholar. Provocarea majoră pentru Scholar a fost să refacă stabilitatea financiară a clubului, deoarece construcția Tribunei Vestice (West Stand) adusese clubul aproape de faliment.

În sezonul 1985-1986, David Pleat de la Luton Town a fost numit manager. Jucând cu 5 oameni la mijloc (Hoddle, Ardiles, Hodge, Paul Allen, Waddle), care îi furnizau mingi prolificului atacant Clive Allen, Tottenham s-a luptat pe toate fronturile. Însă Spurs a fost învinsă într-o rejucare în semi-finala Cupei Ligii cu Arsenal Londra după două egaluri în cele două manșe. În FA Cup (Cupa Angliei), deși Tottenham era clar favorită în fața celor de la Coventry – care juca prima finală din palmaresul său – a suferit o înfrângere cu 3-2.

Terry Venables a fost succesorul lui Pleat care a clasat echipa pe poziția a treia în sezonul 1989-1990 și a câștigat FA Cup în 1991. Noua echipă includea jucători importanți care au avut prestații excelente pentru echipa națională a Angliei, care a ajuns în semi-finala Campionatului Mondial din 1990: Gary Lineker și Paul Gascoigne.

Deceniul 1990 / „Era” Premier League

modificare

În 1990, o eroare făcută pe piața imobiliară l-a lăsat pe Irving Scholar aproape falimentar, acesta fiind nevoit să vândă clubul. Venables și-a unit forțele cu omul de afaceri Alan Sugar și au cumpărat Tottenham Hotspur PLC (Public Limited Company) plătind și datoriile clubului care ajungeau la 20 milioane de lire sterline, o partea din acești bani provenind din vânzarea vedetei Paul Gascoigne.

După ce a câștigat promovarea cu WBA, fosta stea Ossie Ardiles devine managerul clubului în 1993. Ardiles a transferat trei jucători scumpi: atacantul german Jürgen Klinsmann și duo-ul românesc Gheorghe Popescu și Ilie Dumitrescu formând astfel "Celebrul Cinci": Teddy Sheringham și Klinsmann în față, Nick Barmby imediat în spate, Darren Anderton pe dreapta și Ilie Dumitrescu pe stânga. Până la urmă aceste transferuri nu au adus performanțele dorite la Tottenham, Ardiles fiind concediat în 1994.

Ardiles a fost înlocuit cu fostul manager de la QPR, Gerry Francis. Tottenham a urcat pe poziția a șaptea în campionat ajungând în semi-finalele FA Cup, unde au fost învinși cu 4-1 de Everton.

Sezonul 1996-1997 a găsit-o pe Tottenham pe poziția a zecea. Atacantul Teddy Sheringham a fost vândut la Manchester United din cauza neînțelegerilor contractuale. În noiembrie 1997, cu echipa în pericol de retrogadare, Francis a fost concediat. Christian Gross a fost numit ca manager, acesta readucându-l la echipă pe Jürgen Klinsmann, care s-a dovedit un jucător cheie în salvarea de la retrogadare.

George Graham a fost angajat să conducă echipa înainte de sezonul 1998-1999. În ciuda criticilor vehemente venite din partea fanilor, în primul sezon ca manager acesta a obținut o poziție sigură în clasament și a câștigat Cupa Ligii împotriva lui Leicester City pe Wembley.

Glenn Hoddle a preluat echipa în aprilie 2001, care se afla pe locul 13 în Premier League. Primul său meci a fost o înfrângere într-o semi-finală împotriva rivalei Arsenal Londra. O altă umilință a fost atunci când căpitanul Sol Campbell a semnat cu Arsenal Londra pe baza "regulei Bosman" (la expirarea contractului, fără nicio primă de transfer). Cu fonduri limitate, Hoddle și-a îndreptat atenția spre jucători cu experiență ca Teddy Sheringham, Gus Poyet sau Christian Ziege.

 
Robbie Keane se pregătește să execute un penalty

În mai 2004, Tottenham l-a numit pe antrenorul Franței, Jacques Santini ca manager principal, cu Martin Jol în postul de asistent-manager și Frank Arnesen ca director sportiv. Santini și-a dat demisia într-un mod bizar doar după 13 meciuri și a fost schimbat cu Martin Jol.

Sezonul 2005-2006 s-a dovedit unul foarte bun pentru Tottenham. Echipa a stat 6 luni pe locul 4 în clasament, pe care l-au pierdut în ultima etapă în favoarea rivalilor de la Arsenal Londra, după o înfrâgere suferită în meciul cu West Ham United. Meciul a fost controversat, 10 jucători de la Tottenham având probleme misterioase cu stomacul, la timpul respectiv presupunându-se că a fost vorba de o intoxicație alimentară.

Sezonul 2006-2007

modificare

Pentru sezonul 2006-2007, Tottenham și-a schimbat echipamentele de la Kappa la Puma. Echipamentului de acasă i s-au scos culorile albastre de pe umeri (s-a revenit la tradiționalul "Lillywhites"), iar celui din deplasare i s-a înlocuit bleul cu albastru închis.

În campionat, forma echipei a fost ciudată, o performanță fiind victoria cu Chelsea Londra – prima victorie din 1990 și prima dată pe White Hart Lane din 1987.

În FA Cup, Spurs a bătut pe Cardiff City în runda a treia și pe Southend United în runda a patra. În runda a cincea a învins pe Fulham cu 4-0 în deplasare. Spurs a făcut 3-3 (după ce a condus cu 3-1) cu Chelsea în sferturi pe Stamford Bridge, fiind învinsă la rejucare pe White Harte Lane cu 1-2.

În Cupa Ligii, Tottenham a învins pe MK Dons, Port Vale și Southend calificându-se în semifinale contra lui Arsenal Londra. Prima manșă s-a încheiat 2-2, în retur Spurs pierzând cu 1-3 după 90 de minute și prelungiri.

În Cupa UEFA Tottenham a bătut în prima rundă pe Slavia Praga și a câștigat toate meciurile din grupă. Datorită suspendării echipei Feyenoord, Tottenham s-a calificat direct în 16-cimi, învingând în ambele manșe pe Braga. A fost eliminată de deținătoarea trofeului, Sevilla FC scoruri 1-2, 2-2.

 
Stadionul White Hart Lane

Tottenham a jucat din 1899 pe stadionul White Hart Lane. În aprilie 2019, echipa s-a mutat pe Stadionul Tottenham Hotspur care a fost construit aproape pe același loc pe care se afla White Hart Lane care a fost demolat.

Tottenham Marshes

modificare

Tottenham a jucat primele sale meciuri pe Tottenham Marshes, pe teren public și a rămas aici pentru 6 ani. Aici, Tottenham a jucat pentru prima dată un meci cu rivalii de la Arsenal Londra (cunoscuți atunci sub numele de Woolwich Arsenal), în care Spurs câștigau cu 2-1, însă meciul a fost oprit din cauza luminii slabe, oaspeții ajungând prea târziu.[3] Existau ocazional lupte care izbucneau pentru a se afla cine va folosi cele mai bune terenuri. Spectatorii se înmulțeau și o nouă locație era necesară.

Northumberland Park

modificare

În 1898 clubul s-a mutat de la Tottenham Marshes la Northumberland Park și a început să taxeze intrarea. A rămas aici numai un an pentru că în aprilie 1899, 14,000 de fani au venit să vadă pe Spurs jucând împotriva rivalei Woolwich Arsenal. Stadionul nu mai putea face față la asemenea număr de spectatori astfel Tottenham s-a mutat pe stadionul curent.

White Hart Lane

modificare
 
Vedere aeriană a stadionului White Hart Lane

Începând cu 1899 echipa a jucat pe White Hart Lane.

  • Tribune:
    • Tribuna Vest: 6,890
    • Tribuna Nord: 10,086
    • Tribuna Est: 10,691
    • Tribuna Sud: 8,573
    • Capacitate totală: 36,240
  • Primul meci: Tottenham vs Nottingham Forrest 4-1
  • Locuri destinate presei: 82
  • Record număr de spectatori: 75,038; Tottenham Hotspur vs Sunderland, FA Cup 5 martie 1938

Patronaj

modificare

Miliardarul Joseph Lewis deține 29,8% din acțiunile clubului prin compania sa de investiții ENIC Sports Ltd. ENIC deține de asemenea procente importante din acțiunile cluburilor SK Slavia Praga și AEK Atena. Daniel Levy este Președinte Executiv, având un rol important în managementul clubului. Sir Alan Sugar deține 13% din acțiuni prin Amshold Limited, iar Stelios Haji-Ioannou are 9% prin Hodram Inc.

Cea mai mare rivală a lui Tottenham este cu vecina din nordul Londrei, Arsenal. Celălalt mare rival este concitadina Chelsea. Alte derby-uri sunt împotriva echipelor Fulham, West Ham United și Charlton Athletic.

Coeficientul UEFA

modificare

Coeficientul UEFA este utilizat la tragerea la sorți a competițiilor continentale organizate de Uniunea Asociațiilor Europene de Fotbal. Pe baza performanței cluburilor la nivel european timp de cinci sezoane, acest coeficient este calculat folosind un sistem de puncte și este stabilit un clasament. La sfârșitul sezonului 2018-2019, Leicester City se află pe locul șaptezeci și doi.[4][5][6][7][8]

Clasament UEFA 2020-2021
Rang Club Coeficient
15   SSC Napoli 80.000
16   Șahtar Donețk 80.000
17   Tottenham Hotspur 78.000
18   Manchester United 78.000
19   Zenit Sankt Petersburg 72.000


Palmares și statistici

modificare

Titluri și trofee

modificare
  Competiții Naționale[9]   Competiții Europene
  •   Premier League (2) :
    • Campioană : 1951, 1961.
    • Vice-campioană : 1922, 1952, 1957, 1963, 2017.
  •   Cupa Angliei (8) :
    • Câștigătoare : 1901, 1921, 1961, 1962, 1967, 1981, 1982, 1991.
    • Finalistă : 1987.
  •   Cupa Ligii (4) :
    • Câștigătoare : 1971, 1973, 1999, 2008.
    • Finalistă : 1982, 2002, 2009, 2015, 2021.
  •   Supercupa Angliei (7) :
    • Câștigătoare : 1921, 1951, 1961, 1962, 1967, 1981, 1991.
    • Finalistă : 1920, 1982.
  • EFL Championship (2) :
    • Campioană : 1920, 1950.
    • Vice-campioană : 1908, 1933.

Performanțe obținute de Tottenham în cupele naționale ale Angliei.

Finale jucate în Cupele Naționale
Cupa Angliei - FA Cup Cupa Ligii - EFL Cup Supercupa - FA Community Shield
Câștigate
Pierdute

Performanțe obținute de Tottenham în cupele continentale ale Europei - UEFA.

Finale jucate în Competițiile Europene
Liga Campionilor Cupa UEFA Cupa Cupelor UEFA
Pierdut Câștigate Pierdut Câștigat

Statistici și recorduri

modificare

Steve Perryman dețin recordul meciuilor jucate pentru Spurs, având 854 de meciuri jucate pentru club între 1969 și 1986, dintre care 655 au fost meciuri din ligă.[10][11] Jimmy Greaves deține recordul de marcare cu 266 de goluri în 380 meciuri din ligă, cupă și aparițiile la cupele europene.[12]

Cel mai mare scor înregistrat într-un meci din ligă este de 9–0 când au jucat contra Bristol Rovers în a Doua Divizie pe 22 octombrie 1977.[13][14] Cea mai mare victorie într-un meci pentru cupă a fost înregistrată pe 3 februarie 1960 cu un scor de 13–2 contra Crewe Alexandra în Cupa Angliei.[15] Cea mai mare victorie a lui Tottenham a fost înregistrată în meciul jucat împotriva clubului Wigan Athletic pe 22 noiembrie 2009, când au câștigat cu scorul de 9–1, Jermain Defoe înscriind cinci goluri.[14][16] Cea mai mare înfrângere clubul a suferit-i împotriva lui 1. FC Köln, când au pierdut cu un scor de 8–0 în Cupa Intertoto pe 22 iulie 1995.[17]

Lotul actual

modificare
La .
Nr. Poziție Jucător
1   P Guglielmo Vicario
3   F Sergio Reguilón
6   F Radu Drăgușin
7   A Son Heung-min (căpitan)
8   M Yves Bissouma
9   A Richarlison
10   M James Maddison (vice-căpitan)
13   F Destiny Udogie
14   M Archie Gray[18]
15   M Lucas Bergvall
16   A Timo Werner (împrumutat de la RB Leipzig)
17   F Cristian Romero (vice-căpitan)
19   A Dominic Solanke
Nr. Poziție Jucător
20   P Fraser Forster
21   A Dejan Kulusevski
22   A Brennan Johnson
23   F Pedro Porro
24   F Djed Spence
28   A Wilson Odobert
29   M Pape Matar Sarr
30   M Rodrigo Bentancur
33   F Ben Davies
37   F Micky van de Ven
40   P Brandon Austin
41   P Alfie Whiteman
45   M Alfie Devine

Jucători împrumutați

modificare
Nr. Poziție Jucător
    Pierre-Emile Højbjerg⁠(d) (la Olympique Marseille)
    Bryan Gil⁠(d) (la Girona)
    Manor Solomon⁠(d) (la Leeds United)
Nr. Poziție Jucător
    Ashley Phillips⁠(d) (la Stoke City)
    Alejo Véliz⁠(d) (la Espanyol)
    Dane Scarlett⁠(d) (la Oxford United)


Antrenori

modificare

Istoric antrenori

modificare

Top 20 antrenori din istoria clubului

modificare
Bazat pe % de câștiguri din toate competițiile
Manager Ani Meciuri jucate Meciuri câștigate Meciuri câștigate %
1   Frank Brettell 1898–1899 63 37 58.73
2   Arthur Turner 1942–1946 49 27 55.10
3   John Cameron 1899–1907 570 296 51.93
4   David Pleat 1986–1987 119 60 50.42
5   Andre Villas-Boas 2012– 28 14 50
6   Harry Redknapp 2008–2012 198 98 49.49
7   Bill Nicholson 1958–1974 832 408 49.03
8   Arthur Rowe 1949–1955 283 135 47.70
9   Fred Kirkham 1907–1908 61 29 47.54
10   Jimmy Anderson 1955–1958 161 75 46.58
11   Percy Smith 1929–1935 253 109 46.38
12   Doug Livermore
  Ray Clemence
1992–1993 51 23 45.09
13   Martin Jol 2004–2007 150 67 44.67
14   Peter Shreeves 1984–1986 & 1991–1992 177 79 44.63
15   Jack Tresadern 1935–1938 146 65 44.52
16   Peter McWilliam 1913–1927 & 1938–1942 750 331 44.13
17   'The Directors' 1908–1913 231 99 42.86
18   Joe Hulme 1946–1949 150 64 42.67
19   Keith Burkinshaw 1976–1984 431 182 42.23
20   Terry Venables 1987–1991 165 67 40.61

* Statistici din 29 decembrie 2012

Jucători renumiți

modificare

Jucătorii de mai jos sunt considerați jucători renumiți datorită contribuțiilor aduse clubului:[19][20]

Jucătorul anului

modificare
Votat de membri. (Anul calendaristic este până în sezonul din 2005–06)

Cluburi asociate

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ „White Hart Lane”. Sky Sports. Accesat în . 
  2. ^ https://www.theguardian.com/football/2023/jun/06/tottenham-confirm-ange-postecoglous-appointment-as-manager  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Holmes, Logan. „A Month in the Illustrious History of Spurs: November”. topspurs.com. Accesat în . 
  4. ^ „Clasament UEFA pentru competiții intercluburi”. Arhivat din original la . 
  5. ^ „UEFA Country Ranking 2021”. kassiesa.home.xs4all.nl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ uefa.com. „Member associations - UEFA rankings - Country coefficients – UEFA.com”. UEFA.com (în engleză). Accesat în . 
  7. ^ „UEFA Team Ranking 2021”. kassiesa.home.xs4all.nl. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Member associations - UEFA rankings - Club coefficients – UEFA.com”. UEFA.com (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ ,,10274~396400,00.html „Leicester City Honours” Verificați valoarea |url= (ajutor). www.lcfc.com. . Accesat în . [nefuncțională]
  10. ^ „Three Amigos lined up for Grecians fundraiser”. The Herald. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Steve Perryman”. Daily Mirror. Accesat în . 
  12. ^ „Legends: Jimmy Greaves”. Tottenham Hotspur. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „22 October 1977: Spurs 9–0 Bristol Rovers”. Tottenham Hotspur. Accesat în . 
  14. ^ a b Cone, James (). „Defoe gets five goals as Tottenham defeats Wigan 9–1”. Bloomberg. Accesat în . 
  15. ^ „3 February 1960: Spurs 13–2 Crewe Alexandra”. Tottenham Hotspur. Accesat în . 
  16. ^ Fletcher, Paul (). „Tottenham 9–1 Wigan”. BBC Sport. Accesat în . 
  17. ^ „UEFA.com – Tottenham”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  18. ^ „Tottenham: Archie Gray squad number revealed for Spurs' £30m signing”. Evening Standard. . Accesat în . 
  19. ^ „GREAT PLAYERS”. www.tottenhamhotspur.com. Accesat în . 
  20. ^ „Anderton and Freund join Hall of fame”. . 
  21. ^ „Club Announces Partnership Agreement With Real Madrid and Transfer of Luka Modric”. Tottenham Hotspur. . Accesat în . 
  22. ^ „TOTTENHAM HOTSPUR FOOTBALL CLUB AND SPORT CLUB INTERNACIONAL (INTER) ANNOUNCE STRATEGIC PARTNERSHIP”. Tottenham Hotspur. . 
  23. ^ „Club launches partnership with San Jose Earthquakes”. Tottenham Hotspur. . 
  24. ^ „Tottenham Hotspur launch partnership with South China”. Tottenham Hotspur. . 
  25. ^ „Supersport United/Tottenham Hotspur Academy Partnership”. Tottenham Hotspur. . 

Bibliografie

modificare
  • Tony Matthews (2001). Tottenham Hotspur - Enciclopedie Oficială. Brightspot. ISBN 0-9539288-1-0.
  • Phil Soar (1998). The Hamlyn Official History of Tottenham Hotspur 1882-1998. Hamlyn. ISBN 0-600-59515-3.
  • Bob Goodwin (2003). Spurs: The Illustrated History. Bredon. ISBN 1-85983-387-X.
  • Harry Harris (1990). Tottenham Hotspur Greats. Sportsprint. ISBN 0-85976-309-9.
  • Julian Holland (1961). Spurs – The Double. Heinemann. no ISBN.
  • Ken Ferris (1999). The Double: The Inside Story of Spurs’ Triumphant 1960-61 Season. Mainstream. ISBN 1-84018-235-0.
  • n/k (1986). The Glory Glory Nights. Cockerel. ISBN 1-869914-00-7.
  • Hunter Davies (1985). The Glory Game: A Year in the Life of Tottenham Hotspur. Mainstream. ISBN 1-85158-003-4.
  • Alex Fynn and Lynton Guest (1991). Heroes and Villains: The Inside Story of the 1990-91 Season at Arsenal and Tottenham Hotspur. Penguin. ISBN 0-14-014769-1.
  • Guy Nathan (1994). Barcelona to Bedlam: Venables/Sugar – The True Story. New Author. ISBN 1-897780-26-5.
  • Alex Fynn and H Davidson (1996). Dream On: A Year in the Life of a Premier League Club. Pocket Books. ISBN 0-671-85509-3.
  • Martin Cloake and Adam Powley (2004). We are Tottenham: Voices from White Hart Lane. Mainstream. ISBN 1-84018-831-6.
  • Alison Ratcliffe (2005). Tottenham Hotspur (Rough Guide 11s): The Top 11 of Everything Spurs. Rough Guides. ISBN 1-84353-558-0.
  • Alan Mullery and Paul Trevillion (2005). Double Bill: The Bill Nicholson Story. Mainstream. ISBN 1-84596-002-5.
  • Steve E Hale (2005). Mr Tottenham Hotspur: Bill Nicholson OBE- Memories of a Spurs Legend. Football World. ISBN 0-9548336-5-1.
  • Irving Scholar (1992). Behind Closed Doors: Dreams and Nightmares at Spurs. André Deutsch. ISBN 0-233-98824-6.
  • Mihir Bose (1996). False Messiah: The Life and Times of Terry Venables. André Deutsch. ISBN 0-233-98998-6.
  • Clive Allen (1987). There’s Only One Clive Allen. Weidenfeld and Nicolson. ISBN 0-213-16953-3.
  • Osvaldo Ardiles (1983). Ossie. Sidgewick & Jackson. ISBN 0-283-98872-X.
  • David Bowler (1997). Danny Blanchflower: The Biography of a Visionary. Orion. ISBN 0-575-06504-4.
  • Paul Gascoigne (2005). Gazza: My Story. Headline. ISBN 0-7472-6818-5.
  • David Ginola and Neil Silver (2000). David Ginola: Le Manifique. HarperCollins. ISBN 0-00-710099-X.
  • Jimmy Greaves (2004). Greavsie: The Autobiography. Time Warner. ISBN 0-7515-3445-5.
  • Glenn Hoddle and Harry Harris (1987). Spurred to Success: The Autobiography of Glenn Hoddle. Queen Anne. ISBN 0-356-12797-4.
  • Harry Harris (1995). Klinsmann. Headline. ISBN 0-7472-1517-0.
  • Dave Mackay and Martin Knight (2004). The Real Mackay: The Dave Mackay Story. Mainstream. ISBN 1-84018-840-5.
  • Teddy Sheringham (1999). Teddy. Time Warner. ISBN 0-7515-2844-7.
  • Mel Stein and Chris Waddle (1998). Chris Waddle. Pocket Books. ISBN 0-671-00495-6.
  • Peter Waring (2004). Tottenham Hotspur Head to Head. Breedon Books

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tottenham Hotspur FC