Sari la conținut

Henri Cihoski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henri Cihoski
Date personale
Născut2 octombrie 1872
Tecuci, Tecuci, România Modificați la Wikidata
Decedat18 mai1950, 78 ani
Sighetu Marmației, Maramureș, România Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru Cihoski și Eugenie născută Dobjansky
Frați și suroriStanislas Cihoski Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSophie Ferhat, (1883-1973)[1]
CopiiHenriette Cihoschi-Veron, Alexandru Cihoschi
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministrul apărării naționale
În funcție
10 noiembrie 1928 - 4 aprilie 1930
MonarhMihai I - sub regență
Prim-ministruIuliu Maniu
StudiiȘcoala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, din București (1889 - 1891)
Școala Specială de Artilerie și Geniu (1891-1893)
Școala Superioară de Război
Activitate
GradulSublocotenent (1891)
Locotenent (1894)
Căpitan (1899)
Maior (1908)
Locotenent-colonel (1912)
Colonel (1914)
General de brigadă (1917)
General de divizie (1919)[2]
A comandat1918 - comandant al Diviziei 13 Infanterie
1916-1917 - comandant al Diviziei 10 Infanterie
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Balcanic (1913)
Primul război mondial (1916-1918)
Operațiile militare postbelice (1918-1920)
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Sfântul Gheorghe, clasa a IV-a[*]  Modificați la Wikidata

Henri Cihoski -ortografiat uneori și Cihoschi (n. 2 octombrie 1872, Tecuci - d. 18 mai 1950, Închisoarea Sighet) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. După război a avut și o carieră politică.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie de infanterie în campaniile anilor 1916-1918.[3]

A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Divizia 10 Infanterie în Bătălia de la Mărășești.

Pentru vitejia și destoinicia cu care a condus operațiile Diviziei în bătălia de la Mărășești, din august 1917, pe frontul Irești-râul Siret, unde a făcut față rezistând presiunei mai multor divizii germane.
Înalt Decret no. 1137 din 3 octombrie 1917[4]:p. 100

A semnat contractul celebrei afaceri "Skoda" prin care a fost prejudiciat financiar statul român iar armata română a primit, in anii '20, armament de proastă calitate la prețuri umflate.[5]

Henriette Cihoschi-Veron

Henri Cihoski s-a născut la Tecuci, într-o familie de origine poloneză. Părinții săi au fost inginerul Alexandru Cihoski și Eugenie născută Dobjansky. Henri a fost al treilea copil, familia mai având alți 5 copii: Stanislas, Alexandru, Constantin-Valentin, Cornelia și Alina.[6] Împreună cu fratele său (generalul de cavalerie Alexandru Cihoski) au urmat cariera militară.[2] Un alt frate Stanislas Cihoski a fost profesor si rector al Academiei Comerciale , in perioada interbelică.[7]

S-a căsătorit cu Sophie Ferhat, fiica unei familii înstărite de origine armeană, din Focșani. Împreună au avut o fiică, sculptorița Henriette Cihoschi (1911-1999), căsătorită cu Stefan Véron , care a studiat la Școala de Belle Arte din Paris, în atelierul unui sculptor celebru în epocă, Henri Bouchard, iar în țară a studiat cu Oscar Han.[8] Cei doi au avut o fiică, pe Henriette Cihoski-Veron și un fiu Alexandru Cihoski.[9]

Familia Cihoski a locuit într-o casă situată pe Bulevardul Dacia din București, proiectata de arhitectul Alexandru Săvulescu și finalizată in 1934.[10]

În noaptea de 5/6 mai 1950, Noaptea demnitarilor, la vârsta de 78 de ani a fost arestat în lotul foștilor demnitari, murind 11 zile mai târziu în închisoarea Sighet.[11] Printre ultimele sale dorințe a fost ca trupul său să fie înmormânat la Mărășești.[12]

„Sunt fericit că am trăit cele mai mărețe zile din istoria neamului, cu visul milenar înfăptuit. Privesc cu încredere viitorul țării și nu am altă dorință decât ca odihna mea de veci să fie la Mărășești, alături de bravii ostași care și-au jertfit viața pentru apărarea gliei strămoșești, pentru patria noastră, pentru care am sângerat și eu și căreia i-am închinat tot ce am avut mai bun în sufletul meu”
[12]

.

Cariera militară

[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Henri Cihoski a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de geniu și infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Batalionului 4 Pionieri, șef al Serviciului geniului al Cetății București și comandant al Regimentului 5 Infanterie.[13][14][15][16]

Grade: sublocotenent - 08.07.1894, locotenent - 01.01.1891, căpitan - 10.05.1893, maior - 10.05.1903, locotenent-colonel - 01.04.1912, colonel - 01.10.1914.

În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de: șef de stat major al Corpului VI Armată - în perioada 14/27 august-16/29 octombrie 1916, comandant al Diviziei 13 Infanterie - în perioada 16/29 octombrie-19 noiembrie/2 decembrie 1916, comandant al Diviziei 10 Infanterie - în perioada 1/13 ianuarie 1917-28 octombrie/11 noiembrie 1918 și sub-șef al Marelui Cartier General - în perioada 28 octombrie/11 noiembrie 1918-1 februarie 1920.[3]

După război a îndeplinit funcții în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de Inspector General al Armatei. A ocupat funcția de ministru al apărării naționale în guvernul condus de Iuliu Maniu - (10 noiembrie 1928 - 4 aprilie 1930), din care a demisionat în urma presupusei sale implicări în Afacerea Škoda.[17] A fost senator de drept în Parlamentul României.

Locuința familiei Henri Cihoski
  1. ^ Personalități armene - Sophie Cihoschi, accesat la 15 februarie 2016
  2. ^ a b c Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
  3. ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  4. ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
  5. ^ George Basil Nicolescu: Afacerea "Škoda" - nebunie... crimă... sau trădare?..., Tipografia "Bucovina", 1933
  6. ^ Henri Cihoschi, accesat la 15 februarie 2016
  7. ^ Mihai Sorin Radulescu, Korne: în vâltoarea capitalelor, accesat la 15 februarie 2016
  8. ^ Adrian Majuru, Profilul unei Românii dispărute, Cotidianul, 29 iunie 2014, accesat la 15 februarie 2016
  9. ^ Grigore, Adrian; Aspecte privind înaintarea în gradul următor a preoților militari și acordarea unor distincții onorifice (1919); Misiunea, Vol. 6 (2019); p. 228; accesat la 11 ianuarie 2021
  10. ^ O plimbare emotionanta prin vila generalului Cihoschi, unul din eroii care si-au gasit sfarsitul la Sighet, accesat la 15 februarie 2016
  11. ^ Gheorghe Constantin Nistoroiu, Temnița comunistă, ultimul domiciliu al multor eroi români ai celui de-Al Doilea Război Mondial, accesat la 8 mai 2015
  12. ^ a b Dumitru Preda, Generalul Henri Cihoski: un erou al României Mari, București, Editura Militară, 1996.
  13. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
  14. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
  15. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
  16. ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
  17. ^ Ciprian Chirvasiu, Marele „tun” cu tunuri: „Afacerea Skoda” (I), accesat la 15 februarie 2016
  • Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
  • Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
  • Preda, Dumitru, Generalul Henri Cihoski: un erou al României Mari, București, Editura Militară, 1996
  • ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
  • ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
  • ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
  • ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
  • ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
  • Magazin Istoric, nr. 12/2004
  • Memorial Sighet, Elitele Unirii, exterminate în închisori


Predecesor:
gen. Paul Angelescu
Ministrul Apărării Naționale
10 noiembrie 19284 aprilie 1930
Succesor:
Iuliu Maniu